ARENA Logo

Archaeological Records of Europe - Networked Access

Lista de arhive

Directions:

Click on the list below for further details of an archive. Alternatively, use the map to navigate directly to the full resource.


Dankirke, Danemarca

Spre arhiva

Dankirke este un sit din epoca fierului amplasat în partea de sud-vest a Iutlandei, în Danemarca, aproape de Marea Nordului. Situl a fost descoperit în timp cercetărilor pentru găsirea aşezării Ribe, aparţinând epocii vikingilor şi a fost săpat între anii 1965 - 1970. Descoperirile provin dintr-o perioadă care începe aproximativ în secolul al II-lea a.Ch. şi se termină spre sfârşitul secolului al VIII-lea d.Ch. Acestea reprezintă un inventar cu totul remarcabil provenind în special din perioada romană târzie şi din cea a migraţiilor. Dankirke este un sit mic şi cercetat doar parţial. Atât inventarul bogat al descoperirilor cât şi planurile caselor din acea perioadă au fost considerate ca deosebite atunci când au fost aduse cte de metal şi tipuri de sticlă. Asocierea dintre aceste obiecte a dus la descrierea Dankirke-ului ca un sit prosper, fermă bogată şi totodată centru unde se făcea comerţ.

[Inapoi sus]

Hjelm, Danemarca

Spre arhiva

Marsk Stig (unul din cei mai importanţi oameni din Danemarca de la sfârşitul secolului al XIII-lea) a fost proscris în 1297 pentru uciderea, în 1286, a regelui Erik Klipping. În 1290, Stig a fugit cu oamenii lui spre o mică insulă (mai puţin de un kilometru pătrat), numită Hjelm, unde s-au apucat să fortifice insula cu trei castele: Fyrbakken, în centrul insulei, Kastelsbakken, pe un promontoriu situat în afara pantei de coastă înspre vest şi Skådebakken, pe partea de est a insulei. Atunci când proscrişii au pus stăpânire pe Hjelm au adus cu ei câţiva meşteri monetari luaţi în captivitate, cu intenţia de a submina economia daneză prin intermediul unor sume mari de bani falşi. În 1306 regele a atacat insula şi a ars până la temelie toate cele trei fortificaţii.

Scopul cercetărilor din 1999 şi 2000 a fost acela de a stabili dacă cele trei fortificaţii proveneau într-adevăr din această perioadă, cât şi acela de a depista locul unde se produceau monedele. În timpul cercetărilor s-au săpat secţiuni la două din cele trei fortificaţii, care s-a constatat că datau de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi s-au descoperit trei locaţii diferite unde se produceau monedele. Toate etapele procesului de producere a monedelor sunt reprezentate prin mari cantităţi de piese din cupru: bucăţi de metal, reziduuri din procesul de turnare, bare abia turnate sau ciocănite cât şi piese tăiate în formă pătrată care au fost prelucrate la rece şi transformate în flanuri (pastile) monetare sau monede finite.

Această arhivă on-line conţine planuri de săpături, o bază de date de descoperiri, rapoarte de săpături şi profilul întregii insule.

[Inapoi sus]

Vorbasse, Danemarca

Spre arhiva

Între anii 1974 şi 1987 s-au făcut săpături în satul Vorbasse, pe o suprafaţă de aproximativ 1 km pătrat, punându-se în evidenţă o locuire continuă din timpul lui Christos până în zilele noastre. Cea mai mare parte a suprafeţei cercetate a cuprins aşezări din epoca fierului, perioada vikingilor şi Evul Mediu timpuriu. În fazele timpurii au existat trei aşezări contemporane în zonă, dar în jurul anului 400 d.Ch. acestea s-au redus la două, fiecare constând din câte 4 - 6 ferme individuale.

400 de ani mai târziu, la începutul perioadei vikingilor, aceste aşezări s-au unit într-un singur sat cu şase ferme mari. Fiecare fermă şi-a continuat evoluţia de-a lungul următoarelor veacuri, până în secolul al XII-lea. Pe la mijlocul perioadei vikinge, toate cele şase ferme şi-au extins considerabil suprafaţa.

Arhiva de săpătură cuprinde date din perioada vikingilor de la Vorbasse, deoarece nu s-a finalizat încă procesarea materialului digital privind celelalte faze cercetate. Materialul pe care îl puteţi accesa constă în principal în descrieri ale unor clădiri individuale şi cãteva seturi de planuri de săpături. Mai există, de asemenea, şi o listă de descoperiri.

[Inapoi sus]

Hofstaðir, Islanda

Spre arhiva

Skali-ul sau casa comunală (casa lungă) de la Hofstaðir din Myvatn, în nord-estul Islandei, a fost iniţial cercetată de Daniel Bruun în 1908, iar investigaţiile au fost continuate în 1965 de Olaf Olsen. Aceste săpături au avut ca scop investigarea hof-ului sau al sitului templului păgân viking, sugerat de numele locului şi de sursele istorice. Din 1991, Institutul de Arheologie din Islanda (FSI) a întreprins cercetări arheologice centrate asupra casei comunale a vikingilor şi a zonelor adiacente, prin folosirea celor mai recente metode de cercetare, destructive sau nedestructive. Săpăturile au scos la lumină bordeie, clădiri auxiliare lipite sau separate şi depozite externe adiacente. De asemenea, s-au investigat urmele fermelor datând din epoca medievală până la cea modernă şi s-a săpat mai intens în jurul capelei şi al cimitirului medieval. Arhiva digitală a cercetărilor arheologice de la Hofstaðir cuprinde o parte din datele cercetărilor întreprinse de FSI, respectiv fişiere care se pot descărca de pe sit cuprinzând: planurile sitului, baze de date, rapoarte intermediare, relevee şi date geofizice, intr-o varietate de formate de fişiere de diseminare.

[Inapoi sus]

Egge, Norvegia

Spre arhiva

Pe o masivă morenă de la cel mai îndepărtat capăt al fiordului Trondheim, în partea centrală a Norvegiei, se află două ferme, Egge şi Hegge. Acestea sunt situate pe vãrful unui deal, ceea ce le oferă un control optim atãt asupra terenului din jur cãt şi asupra mării. În ultimii 3 - 4.000 de ani au existat mai multe aşezări pe terenurile acestor două ferme. De fapt, de aici provine prima aşezare din epoca pietrei descoperită în Norvegia. Dar Egge şi Hegge sunt cunoscute în principal datorită marilor cimitire din epoca fierului şi din cea a vikingilor, care astăzi se mai păstrează, din nefericire, într-o formă foarte redusă. Norocul face că Egge dintotdeauna s-a bucurat de multă atenţie deoarece despre această fermă se pomeneşte în povestirile scandinave (saga).

Ca urmare a faptului că există această menţiune documentară din povestirile scandinave, încă de acum 200 de ani s-au început inventarierea siturilor şi săpături arheologice la Egge, şi de atunci acestea s-au reluat la intervale regulate. La început, zona cuprindea cam 75 de locuri de înmormãntare, din care numai aproximativ 30 s-au păstrat pãnă azi.

Există un anumit număr de situri în peisajul din Egge. În vârful dealului siturile prezintă două concentraţii de movile din epoca târzie a fierului şi din epoca vikingă şi una constând din morminte circulare acoperite cu piatră provenind de la sfârşitul epocii fierului. Un ultim grup de situri din epoca târzie a fierului şi din epoca vikingă, constând din movile şi diverse formaţiuni de piatră, se află în parte în vârful dealului şi în parte pe câmpia de la poalele acestuia, aproape de linia de coastă din acea vreme.

Chia şi în perioada migraţiilor şi cea merovingiană Egge a fost o fermă importantă, una din cele mai prestigioase domenii din epoca vikingilor din partea centrală a Norvegiei. În povestirile scandinave Egge apare mai frecvent decât majoritatea fermelor identificabile în istoriile din epoca vikingilor.

[Inapoi sus]

Repertoriul Arheologic al României: proiectul de digitizare a arhivei

Spre arhiva

Institutul de Arheologie 'Vasile Pârvan' din Bucureşti a început munca de documentare privind Repertoriul Arheologic al României (RAR) acum o jumătate de secol (între 1949 - 1950). Proiectul avea ambiţia să înregistreze cercetări de teren inedite şi orice menţiune privind descoperiri arheologice din publicaţiile cunoscute, începând cu secolul al XVIII-lea. Activitatea a fost întreruptă în 1956 din cauza lipsei de fonduri, dar ea s-a materializat într-o importantă colecţie de fişe adunate în dosare, ordonate topografic pe regiuni, judeţe şi localităţi, în funcţie de organizarea administrativă din timpul respectiv. A rezultat o arhivă de date eterogenă. Arhiva de documente nu s-a publicat niciodată, deşi specialiştii care lucrează la repertoriile arheologice în diverse zone au consultat arhiva în timpul documentării preliminare.

Munca la proiectul de digitizare a arhivei RAR a debutat în 2001, pe baza unui acord de cooperare între CIMEC-Institutul de Memorie Culturală şi Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan". Proiectul are ca scop să extragă în mod selectiv datele din fişele manuscrise sau dactilografiate (amplasament, tipul sitului, perioada istorică, cultura arheologică, referinţe bibliografice) şi să le organizeze într-o bază de date, în paralel cu scanarea unor fişe originale semnificative pentru arhivarea lor digitală. Modelul de date pentru această bază de date a fost stabilit de către un grup de lucru, ceea ce a condus la proiectarea unei baze de date (sub Access 2000) în măsură să corespundă scopurilor proiectului. Institutul de Arheologie are sarcina să realizeze catalogarea, iar CIMEC se ocupă cu întreţinerea bazei de date, scanarea fişelor originale, procesarea imaginilor şi înregistrarea lor pe CD-ROM. Cel puţin o copie este înmagazinată în fiecare instituţie. În prezent există peste 5.500 de înregistrări în baza de date RAR (5.522 înregistrări cu situri, 4.621 localităţi, 1.769 ansambluri, 831 complexe, 6.970 descoperiri, 14.954 referinţe bibliografice) şi s-au scanat 3.000 de fişe, ceea ce reprezintă cam 40% din arhivă. Arhiva va fi disponibilă on-line.

[Inapoi sus]

Cronica cercetărilor arheologice din România (1983 - 2002)

Spre arhiva

Cronica cercetărilor arheologice din România este o bază de date naţională iniţiată de către Direcţia Arheologie din Ministerul Culturii şi Cultelor, fiind creată şi întreţinută de către CIMEC-Institutul de Memorie Culturală şi oferind informaţii despre săpăturile arheologice din România din ultimele două decenii.

Baza de date conţine 2.000 de rapoarte arheologice despre săpăturile întreprinse între 1983 şi 2001 în România, în 703 situri arheologice. Pentru fiecare săpătură se oferă următoarele informaţii: locul unde se află situl (localitate, comună, judeţ), tipul sitului, perioada istorică, echipa care a participat la săpături (persoane şi instituţii) şi un scurt raport privitor la descoperiri şi tehnici de săpătură. Baza de date este completată anual cu rapoartele trimise de autorii cercetărilor. Rapoartele sunt însoţite de peste 1500 de ilustraţii şi sunt prezentate în ordine alfabetică după denumirile siturilor şi localizarea administrativă.

Datele sunt indexate în funcţie de mai multe criterii:

[Inapoi sus]

Cottam, Marea Britanie

Spre arhiva

Prezenţa aşezărilor anglo-saxone şi anglo-scandinave la Cottam B, East Yorkshire, a fost indicată prima oară în 1987 de numeroase descoperiri de monede din aliaj de cupru, ace de veşmânt şi capete de curele care au fost depistate de utilizatori de detectoare de metale. Cercetarea arheologică de teren a scos la lumină o împrejmuire din secolele VIII-IX d.Ch., conţinând urme ale câtorva încăperi construite pe stâlpi. La sfârşitul secolului al IX-lea această aşezare a fost abandonată, iar acest proces a condus la încorporarea unui craniu de femeie într-o groapă cu gunoi menajer. O nouă aşezare împrejmuită a luat fiinţă în apropiere, care a fost ocupată pentru scurt timp la începutul secolului al X-lea. Se presupune că aşezarea din epoca anglo-saxonă ar fi făcut parte dintr-un domeniu regal complex, dar că în urma reorganizării domeniului după aşezarea scandinavă, acesta s-a transformat într-un domeniu independent. Cottam este primul aşa numit “sit de producţie” din împrejurimile York-ului care a fost supus investigaţiei arheologice. Rezultatele sugerează că a fost un sit prosper dar nu excepţional, şi că activitatea de bază era agricultura, cu puţine dovezi privind negoţ sau producţie manufacturieră. Această cercetare conduce şi la reconsiderarea tipologiei împrejmuirilor de hotar ale culturilor agricole şi reexaminarea unui mare număr de împrejmuiri nedatate din zonă.

[Inapoi sus]

Danebury, Hampshire, Marea Britanie

Spre arhiva

Danebury, in the county of Hampshire, is an Iron Age fort situated on a hill rising to a height of 143 m above sea level, between 45 and 60 m above the surrounding level of the gently undulating chalk plain of Wessex. The site has been the scene of a major programme of excavation that began in 1969 under the direction of Prof Barry Cunliffe and was completed in 1978. This is one of the most thoroughly investigated examples of an Iron Age hill fort in the United Kingdom. Volumes 1 (excavation: the site) and 2 (excavation: the finds) of the extensive publication are now available in digital format as part of the CBA research reports collection to be found on the Archaeology Data Service website. This collection of digital archives provides a detailed resource that supplements the publication of this internationally renowned excavation site.

[Inapoi sus]

Ager Tarraconensis, Spania

Spre arhiva

Arhiva de la Ager Tarraconensis reprezintă datele unei cercetări întreprinse între 1985 şi 1995 în regiunea Tarragona din Spania. Investigaţia s-a efectuat prin tehnici de cercetare de suprafaţă pentru studierea felului în care s-a dezvoltat peisajul clasic din hinterland-ul de la Tarraco, capitala provinciei romane Hispania Citerior (Tarraconensis). Cercetarea a demonstrat că analizarea răspãndirii cioburilor ceramice ar putea aduce o contribuţie pozitivă la studiul relaţiei dintre Tarragona şi teritoriul ei din antichitate. Mărturiile au indicat că peisajul roman a fost populat masiv şi exploatat intens şi, de asemenea, s-a constat o predominare a fermelor mici în locul villae-lor.

[Inapoi sus]

Kowalewko, Poland

Spre arhiva

In 1994 a construction project of the Trans - European gas pipeline from Jamal peninsula (Siberia) to Western Europe was started. The Polish section of the pipeline was over 1300 km long. This enormous development created serious threat to numerous archaeological sites, placed alongside the pipeline's projected route. In order to rescue them, a three-step project has been created and executed:

Over seven hundred sites of different chronology and function (settlements, cemeteries, production centres etc.) have been researched. The most valuable was, as it appeared, the Roman Age cemetery in Kowalewko, with extraordinary rich both funeral customs and burial finds. The results of the research, described below, present numerous, often fascinating grave goods, but also allow us to consider about the ideas of death and after - life in the community from the beginning of the First Millennium AD.

[Inapoi sus]

Biskupin archaeological reserve, Poland

Spre arhiva

Being situated about 70 km NE from Poznan, Biskupin is one of the best known archaeological reserves in Central Europe. It was founded before the Second World War by the efforts of archaeologist from Poznan University, Professor Jozef Kostrzewski, and grew constantly thanks to his assistant, Prof. Zdzislaw A. Rajewski. Today, Biskupin archaeological reserve covers 24 hectares (59.3 acres). But it is not only a relic of the past. Each year thousands of people come here, especially during the largest archaeological festival in Europe, performed every year during the third week of September. It becomes then a centre of experimental archaeology, education and above all - fun.

[Inapoi sus]

Dankirke, Denmark Hjelm, Denmark Vorbasse, Denmark Hofstaðir, Iceland Egge, Norway The Archaeological Repertory of Romania: Archive Digitisation Project The Chronicle of the Archaeological Researches in Romania (1983 - 2002) Cottam, United Kingdom Danebury, Hampshire, United Kingdom Ager Tarraconensis, Spain Kowalewko, Poland Biskupin archaeological reserve, Poland